Despre surdocecitate poate puţini au auzit şi ştiu ce înseamnă. Este un termen care poate să inducă în eroare, pentru că nu este vorba strict despre un surd care nu poate vedea. Se referă la o combinaţie de deficienţe de văz şi de auz, în diferite grade. Majoritatea celor cu surdocecitate nu sunt complet surzi şi complet orbi.

Surdocecitatea este destul de rar întâlnită şi poate tocmai de aceea termenul nu este prea cunoscut. Această dizabilitate apare la un copil din aproximativ 100.000 şi este fie congenitală, fie dobândită. Surdocecitatea congenitală poate fi consecinţa unei traume la naştere, a unor sindroame (Usher, Charge, Rett, Refsum, Hunter, Down), a meningitei sau a encefalitei. Şi infecţiile prenatale, cum sunt rubeola, infecţia cu citomegalovirus şi sifilisul congenital pot provoca surdocecitate.

În primele săptămâni de sarcină, mama Denisei, o fetiţă de şase ani şi jumătate din Oradea, a contractat virusul care dă rubeolă. Boala a avut urmări grave pentru Denisa: ea s-a născut cu cataractă congenitală bilaterală, cu strabism, cu nistagmus congenital (un defect de vedere) şi cu surditate totală. „La o distanţă mai mare de 20 de centimetri, reuşeşte să distingă doar obiectele mari. Pentru auz, am încercat protezele, dar nu ne-au ajutat. Deocamdată, comunicăm bine prin limbajul semnelor", povesteşte mama Denisei.

Prematuritatea poate creşte riscul

Şi bebeluşii prematuri pot să se nască cu surdocecitate. David a venit pe lume la numai cinci luni şi trei săptămâni, cu hipoacuzie bilaterală, cu tetrapareză spastică şi cu strabism. Acum, la doi ani şi zece luni, mama lui îl aduce chiar şi de patru ori pe săptămână la Grădiniţa Specială pentru Hipoacuzici din Bucureşti, unde funcţionează Centrul de Sprijin în Intervenţie Timpurie, dezvoltat de Sense International, singura fundaţie din România dedicată copiilor cu surdocecitate.

În ca