Şansa Robertei de a se vindeca este recuperarea medicală din străinătate
Pe Roberta, mama sa a aşteptat-o să apară în viaţa ei doi ani. Ani de tratamente şi de rugăciuni neîncetate către Cel de Sus. Ani de emoţii, de speranţe, de gânduri... Roberta s-a născut când avea puţin peste 8 luni. Medicii au liniştit-o pe mamă spunându-i că singura problemă cu care se va confrunta va fi greutatea copilului, un pic mai mică.
"A doua zi după ce am născut am fost transferată de la terapie intensivă în salon. Când a venit momentul să îmi văd copilul, am fost anunţată că trebuie să merg eu la ea, pentru că nu o pot aduce în salon. Am găsit-o pe Roberta la terapie intensivă, pe o masă caldă, cu masca de oxigen, perfuzii, branule, gavaj pe nas. Am îndrăznit să o ating şi am simţit cum o durere cumplită îmi inundă tot corpul şi, la un moment dat, m-am trezit într-o baltă de sânge. Aveam o hemoragie pe fond emoţional. Şocul a fost prea mare", îşi aminteşte mama copilei, Claudia Petrişor, momentul în care a aflat că fetiţa ei este bolnavă. Trei săptămâni a stat în maternitate. Roberta se născuse cu o greutate de 1 kilogram şi 820 de grame. Stătea mereu cu picioarele încrucişate, era foarte rigidă.
"A făcut o convulsie cerebrală, rugaţi-vă să trăiască!", i-au spus medicii mamei disperate. Ulterior, la mai bine de un an de la naşterea Robertei, mama a aflat de la un medic neurolog, care-i citise cu atenţie fişele de externare din maternitate, că fetiţa fusese supusă în primele zile de viaţă la o puncţie în coloana vertebrală. "Nu ştiu de ce i-a fost făcută acea puncţie. Nu ştiu de ce nu ni s-a cerut consimţământul, mai cu seamă că am aflat că paralizia muşchilor din jurul coloanei vertebrale, problemă cu care copila mea se confruntă, poate surveni şi de la acea puncţie. Nimeni nu ne-a spus nimic şi nici în ziua de azi nu şt
