În februarie, 14 distinşi specialişti în schimbări climatice, economişti şi experţi în domeniu s-au reunit pentru a discuta modul de combatere a încălzirii globale. Şcoala de Economie din Londra şi Universitatea Oxford au publicat concluziile lor. Ele trebuie luate în considerare. Grupul a fost reunit de Gwyn Prins, un expert apreciat în politica de securitate şi relaţii internaţionale care conduce Programul LSE al lui Mackinder pentru Studierea Valurilor Uriaşe. Printre participanţi au fost şi omul de ştiinţă Mike Hulme, de la Universitatea din East Anglia, expertul în politică de mediu Roger Pielke Jr., de la Universitatea din Colorado, şi specialistul în economia mediului Christopher Green, de la Universitatea McGill.

Raportul grupului, „Documentul Hartwell", conturează o nouă direcţie a politicii climatice după eşecul tentativei de anul trecut de a negocia un acord climatic global. Autorii notează faptul că de 18 ani abordarea dominată de „Protocolul de la Kyoto" a politicii în domeniul climei internaţionale nu a reuşit să producă reduceri vizibile ale emisiilor de gaze cu efect de seră în lumea reală. Ceea ce defineşte abordarea de la Kyoto este, desigur, accentul unic pe reducerea emisiilor de dioxid de carbon. „Documentul Hartwell" susţine că abordarea de la Kyoto, aşa cum a arătat experienţa anterioară cu probleme relativ simple de mediu cum ar fi ploi acide, a fost întotdeauna sortită eşecului.

Grupul subliniază faptul că nu are nici un sens să comparăm schimbările climatice cu alte provocări de mediu cu care ne-am confruntat şi pe care am reuşit să le rezolvăm. Schimbarea climatică este mult mai complicată, implică sisteme deschise, complexe şi imperfect înţelese. Spre deosebire de, să zicem, ploi acide, ceaţă sau fum, nu este „o problemă de mediu convenţional". Este, în acelaşi timp, „o problemă de energie, o problemă de dezvoltare economică