Pe lângă deja prodigioasa activitate de cronicar literar, care i-a adus un binemeritat prestigiu public şi respectul cvasiunanim al confraţilor, Paul Cernat (foto) s-a afirmat la fel de strălucit pe plan academic printr-o serie de studii doldora de idei originale şi de o impecabilă eleganţă argumentativă, trădând stofa cercetătorului pursânge, cu cap matematic, obişnuit să verifice totul şi să se lanseze în speculaţii numai după ce va fi făcut în prealabil ordine în noianul de fişe (stau mărturie volume ca Avangarda românească şi complexul periferiei, Contimporanul. Istoria unei reviste de avangardă sau Explorări în comunismul românesc).

Dezintoxicat de radicalismul etic al tinereţii, când se întâmpla uneori să judece literatura în mod subiectiv, după alte criterii decât cele ale performanţei estetice strico sensu, criticul de la "Observator cultural" a devenit cu timpul un veritabil profesionist, echilibrat în opinii, obiectiv, cu un discurs percutant şi convingător, modelat de lecturi substanţiale şi de un foarte exact simţ al valorilor.

Înainte de a-şi da însă întreaga măsură, după o perioadă de ucenicie la şcoala lui Paul Cornea, unde a învăţat toate chiţibuşurile meseriei, pasionatul cercetător al avangardei ajungea la concluzia că schimbarea concepţiei despre artă e determinată întotdeauna de contextul ideologic, socio-cultural, ce-şi lasă amprenta asupra gustului public - de unde şi ideea potrivit căreia literatura trebuie înţeleasă ca fapt complex de cultură şi mentalitate, şi nu se cuvine a fi judecată "în sine", în felul unui "text" autonom, văduvit de "istorie". Numai astfel izbutea criticul să explice "complexul periferiei" în avangarda românească, după o minuţioasă cercetare a izvoarelor ce l-a determinat să se delimiteze tranşant de concepţia simplistă privind natura pur expresivă/ stilistic-ornamentală a esteticului, vehiculată în