Mesajul reprezentanţilor Comisiei Europene: "Sărăcia are leac. Nu credeţi guvernele că nu au bani. Faceţi presiuni asupra politicienilor!"
Trăim într-o Europă în care sărăcia se comportă ca o stăpână nemiloasă. Numărul săracilor creşte, cerinţele şi neputinţele lor fiind din ce în ce mai multe. Speranţele sunt din ce în ce mai puţine. 80 de milioane de europeni trăiesc sub pragul sărăciei.
"Vrem! Un venit minim garantat, case pentru toţi, locuri de muncă mai multe şi mai bune, să ne putem trimite copiii la şcoală, servicii medicale mai bune, respect, mai puţină birocraţie, să fim priviţi ca fiinţe umane, nu ca nişte ciudăţenii. Lăsaţi-ne pensiile în pace, nu mai tăiaţi de la capitolul social, căci asta va aduce şi mai mare sărăcie. Vrem!"
Sună cunoscut, este de pe aici de pe la noi. Dar aceleaşi probleme le au şi italienii, şi francezii, şi maltezii, şi germanii, şi bulgarii, pe scurt, cetăţenii săraci din toate statele membre ale Uniunii Europene.
În perioada 25-27 iunie, la Bruxelles, s-a desfăşurat cea de-a noua "Reuniune la nivel european a persoanelor în situaţie de sărăcie", sub sloganul "Startul unui nou parteneriat", ediţie organizată de Reţeaua Europeană Anti-Sărăcie (European Anti-Poverty Network, EAPN), Comisia Europeană şi de preşedinţia spaniolă a UE. Anul 2010 a fost desemnat ca "Anul European pentru combaterea sărăciei şi a excluderii sociale".
Specificitatea evenimentului a constat în faptul că a oferit persoanelor sărace posibilitatea unei interacţiuni directe cu decidenţi la nivel politic, cel puţin european, pentru că la nivel naţional nici un reprezentant al României nu s-a interesat de soarta săracilor români.
Oamenii politici s-au trezit că nu mai pot vorbi doar despre o "Europă economică", ci trebuie să ia în serios "Europa socială". Scop
