Să râvneşti la 45 milioane de euro şi să rămâi cu buza umflată. Ba, mai mult, din toată această afacere să te alegi şi cu 4,5 milioane de euro aruncaţi pe apa sâmbetei, fără nicio speranţă că îi vei mai putea recupera vreodată. Şi, în mod normal, să mai şi răspunzi în faţa comunităţii pentru ei. Cum o fi?

Răspunsul ni-l poate oferi oricare dintre cei 20 de primari din judeţul Brăila, care s-au înscris în cursa pentru obţinerea unor finanţări europene nerambursabile, şi care nu numai că nu au câştigat un euro, ci au cheltuit de la bugetele primăriilor sume consistente pentru întocmirea proiectelor. Şi ar mai putea să ne răspundă şi conducerea judeţului sau parlamentarii locali, care nu s-au interesat niciodată dacă oamenii aceştia au nevoie de vreun sprijin, de vreun sfat, dacă proiectele lor sunt cu adevărat viabile. Nimănui nu i-a păsat, chit că selecţia acestor lucrări ar fi îmbogăţit judeţul şi, implicit, colegiile parlamentare, cu kilometri buni de şosele, reţele de apă sau canalizare, ar fi putut asigura un acoperiş deasupra capului câtorva zeci de bătrâni rămaşi singuri sau un trai un pic mai bun câtorva sute de copii săraci sau părăsiţi. Dar, de fapt, când vreodată în ultimii 20 de ani le-a păsat politicienilor noştri de viaţa amară a ţăranului?! În mod real, niciodată. Sau dacă le-a păsat, interesul lor s-a rezumat la un vot contra unei găleţi sau perechi de cizme din cauciuc. Roşii, portocalii sau galbene.

Putem să lansăm acum oricâte speculaţii vrem, că am pierdut pe criterii politice, că am pierdut din prostie, din interes sau dezinteres, nu mai contează. Eşecul e eşec. Şi e iremediabil. Explicaţiile nu mai fac doi bani în faţa găurii enorme din vistieriile autorităţilor comunale: 4,5 milioane euro, la Brăila, iar la nivelul întregii ţări, 400 milioane de euro. Atenţie!, e vorba de autorităţi locale, care deasupra au nişte autorităţi