După ce şi-au pierdut statutul de salvatori ai sistemului financiar internaţional, fondurile suverane de investiţii îşi revizuiesc acum priorităţile şi pun la bătaie miliardele de dolari pentru a salva economiile propriilor ţări.

Cumpără acţiuni când curge sânge pe străzi - spunea magnatul american John Davison Rockefeller. Cel mai bogat om din toate timpurile a reuşit să clădească un imperiu petrolier de peste 318 miliarde de dolari şi să lase urmaşilor săi câteva lecţii memorabile de investiţii. Tot pe petrol a fost ridicat şi Abu Dhabi Investment Authority (ADIA) - cel mai mare fond suveran de investiţii din lume, cu active a căror valoare estimată de către Institutul Fondurilor Suverane (The Sovereign Wealth Funds Institute) atingea, la finalul lunii martie 2010, aproape dublul averii lui Rockefeller.

Managerii fondului din Orientul Mijlociu, ca de altfel ai majorităţii fondurilor de acest gen, au pus prea puţin în practică lecţia miliardarului american. Fondurile suverane s-au grăbit să cumpere participaţii în instituţiile financiare din SUA şi Europa chiar înainte de măcelul care avea să se petreacă pe pieţele din întreaga lume. Şi au devenit, la rândul lor, victime.

START RATAT. Numai în intervalul martie 2007-aprilie 2008, de pildă, fonduri din Orientul Mijlociu şi Asia au prins în portofolii, pentru 44,9 miliarde de dolari, pachete de acţiuni la Citigroup, Merrill Lynch, Morgan Stanley, Barclays, Credit Suisse şi UBS. După aceste achiziţii, preţurile au ajuns într-un an la nivelurile minime. „Fondurile au pierdut şi oportunitatea raliului care a urmat din martie 2009", susţine Nicolae Albu, directorul de investiţii de la Erste Asset Management, analizând plasamentele principalelor vehicule investiţionale deţinute de guverne. Create în general de către acestea, fondurile suverane deţin sau administrează toate clasele de active (spre deosebir