Bere, vin vărsat, bere. Bodegile din satele româneşti au terasele pline, iar cârciumarii prosperă. Foarte puţini mai vând "pe caiet", iar clienţii "consumă" din ajutorul social, din pensiile "la ăi bătrâni" şi din alocaţiile copiilor. Beau poşircă la 1 leu paharul. Sunt burlaci, că nevestele şi-au luat lumea în cap, cu copii cu tot.
Miezul săptămânii, miezul zilei, miezul comunei Moţăţei, judeţul Dolj. Soarele arde ca-n cuptorul cu microunde. Sub umbrele mari, pe terasa unei cârciumi de la şosea, vreo 10-12 bărbaţi s-au adunat să-şi ostoiască setea.
"Să trăieşti! Una!", îi cere nea Bebe tânărului care stă în spatele tejghelei făcute din placaj şi îi întinde o hârtie de un leu. Cârciumarul ia o halbă şi o umple cu lichid blond, de la dozator. O fi îndoită cu apă, de-i şi aşa de ieftină... "Mi se pare mie că o luaşi cam de dimineaţă, Bebe!", râde unul dintre cei de la masă. "E, şi ce-i vrea să fac? Să mă duc la horă?", râde nea Bebe şi mai trage un gât de băutură. "Pfui! Ce călduri!"
Nea Bebe, ca de altfel nici unul dintre comesenii lui, nu vine de la muncă. "Care muncă, doamnă? Unde să muncesc? Poate dacă-mi dai matale!", zice el, cu ochii sub masă. "Am lucrat la vremea mea. De pe vremea lu' Ceauşescu, la cefereu. Dup-aia... am avut afaceri. Da' gata!" "Ce afaceri ai avut tu, mă, pârlitule?", râde de el Cristian, abia venit şi el la masă. "Doamnă, io, ca să v-o spun p-a dreaptă, am fost cel mai mare hoţ din părţile-astea. Cel mai mare! Io am fost samsar! De legume la piaţă, doamnă! Le luam cu 3 lei d-ici, le vindeam cu 6 lei dincolo. Am făcut milioane!" "Hai, băăă! Milioane! Şi unde e, mă, milioanele tale acuma?", îl zgândăreşte în continuare Cristian, râzând înfundat. "Bă, vezi că ne supărăm! Păi, nu mi-am luat, mă, la băiat apartament la Craiova? Şi n-am, mă, două maşini? Şi casa lu' mama?", înşiră el, nervos, avuţiile.
