Asta e şi frumuseţea unei pieţe calibrate corect: să laşi contrariile să se bată cu arme egale.

Orice ar spune corifeii stângii, avem în aceste zile o dovadă zdrobitoare că, până la urmă, tot piaţa este cea care reglează cel mai bine economia. Marea apocalipsă a majorării TVA, prognozată de o presă care îşi refuză tenace rolul de a oferi informaţie utilă tocmai când e mai mare nevoie de ea, se amână pentru o dată ce va fi comunicată ulterior. Noroc de inundaţii, fără de care ar fi intrat într-o gravă recesiune toată industria catastrofotainmentului.

Sunt convins că dacă majorarea de TVA ar fi avut loc acum doi-trei ani, când „economia duduia", am fi asistat la creşteri de preţuri mult mai mari decât marja de 4,2 la sută, cea pe care noua TVA o generează din punct de vedere aritmetic. Pentru că, în ultimele două decenii, aşa s-a întâmplat de fiecare dată când se scumpea ceva: producătorii şi comercianţii profitau de circumstanţe, de zgomotul de fond şi de lipsa de acurateţe a informaţiilor oferite de presă pentru a-şi umfla preţurile. Erau toate acestea semnele unei pieţe totuşi imature, profund emoţionale, la care contribuiau deopotrivă şi cei care vindeau, dar şi cei care cumpărau.

Un episod al aceleiaşi imaturităţi s-a consemnat şi miercuri seara, în ultimele ore în care TVA încă era de 19 la sută. Mii de români s-au năpustit în super şi hipermarketuri şi au golit rafturile, cu aceeaşi furie cu care, pe vremuri, lăsau alimentarele fără adidaşi de porc şi gheare de pui. Acum, trebuie că-şi muşcă unghiile cei care, naivi şi incorect informaţi, şi-au tocat banii de vacanţă ca să-şi umple inutil cămările.

Pentru că a doua zi ne-am trezit, parcă, într-o altă lume. Preţurile la raft se încăpăţânau să arate creşteri care nu se abăteau de ceea ce indică aritmetica. Urcând în amonte pe lanţul economic, la procesatori, la benzinari, la intermediari, pu