Genul epistolar – schimbul de scrisori publice vehiculînd, adeseori, amănunte foarte private – e noul mod de comunicare în teatrul românesc. De data aceasta, calul de bătaie e Festivalul Naţional de Teatru, care, în ultimii ani, a atins culmi nebănuite de nemulţumiri colective, întru nimic satisfăcute de încercările selecţionerei unice de a-şi „obiectiva“ alegerile. Pe 19 iunie, directorul Teatrului „Sică Alexandrescu“ din Braşov, regizorul Claudiu Goga, îi adresa Cristinei Modreanu, directoare artistică şi selecţioneră unică a Festivalului Naţional de Teatru (FNT), o scrisoare deschisă, în care – pornind de la neselecţionarea în FNT 2010 a spectacolului Puterea obişnuinţei de Thomas Bernhard (montat de Goga la Braşov) – chestiona relevanţa şi criteriile după care Cristina Modreanu şi-a alcătuit programul în cei trei de directorat (care se vor încheia în această toamnă). Criticul de teatru i-a răspuns pe 22 iunie, cu un fel de cronică pe scurt la Puterea obişnuinţei şi cu lista criteriilor de selecţie, publicată, de altfel, şi pe site-ul FNT; pe 23 iunie, scrisoarea a primit o altă replică din partea lui Claudiu Goga, care, cu această ocazie, atinge un grad mai ridicat de acuze personale şi oferă o interpretare extrem de critică a sus-numitelor criterii. Să le explicăm, întîi, neavizaţilor de ce FNT e singurul festival de natură a naşte scandaluri naţionale. La originile lui, pe cînd ceea ce numim acum Premiile Uniter se acordau pe baza propunerilor spectaculare ale acestui festival, şi ani după aceea, el era gîndit ca un fel de serbare pentru premianţii teatrului românesc: producţiile invitate se puteau considera ca fiind cele mai bune ale unui an. Marina Constantinescu, numită directoare artistică şi selecţioneră unică acum şase ani (pentru perioada 2005-2007), e cea care a orientat FNT spre un festival de autor, al cărui selecţioner are rolul unui curator.