„Adevărul“ vă prezintă amănuntele spectaculoase ale deplasării ortacilor în Bucureşti. Principalii protagonişti ai scenelor violente din 14 şi 15 iunie 1990 îşi amintesc cu plăcere de incursiunea la Bucureşti, pentru că au mâncat, au băut şi s-au distrat.

Dacă mergi prin Petroşani, din trei bărbaţi, unul a fost la Mineriadă. Am vorbit în oraşele din Valea Jiului cu zeci de persoane: mineri, lideri sindicali, securişti, ziarişti. Toţi implicaţi în Mineriada din iunie '90. Toţi se disculpă.

Mai citiţi şi:

Secretele Mineriadei / Exclusiv: Culisele organizării Mineriadei din iunie ’90

Secretele Mineriadei / De ce a apelat puterea din '90 tocmai la mineri?

Minerii au fost şi ei la Bucureşti, dar n-au dat cu parul, doar s-au uitat şi au plecat. Liderii sindicali erau şefi, dar nu-i asculta nimeni - îi lua puhoiul şi se amestecau în marea masă a ortacilor. Gazetarii locali cântau şi ei după muzica de la Bucureşti.

Când au plecat în Capitală, în ianuarie, februarie şi iunie 1990, minerii s-au gândit pe termen foarte scurt. „Era mai confortabil să te urci într-un tren, să fumezi o ţigară, să bei o bere, decât să intri în mină. În mină s-ar putea să mori. Dacă deraiază trenul - poate că scapi", descrie Benor Voicescu, fost inginer la Mina Petrila, filosofia minerului de rând. Ce a urmat după iunie 1990 a adus frustrare în Valea Jiului, dar incursiunea în Capitală le-a plăcut minerilor. Au mâncat la restaurant, au mers în discotecă îmbrăcaţi în salopete, au văzut filme şi fotbal la videoproiector, s-au întors acasă cu traistele pline cu salamuri, iar unul dintre ei a coborât din trenul special Bucureşti-Petroşani cu papionul lui Ion Raţiu la gât. Într-un cuvânt: a fost „fain".

Trei trenuri şi un elicopter

Dorin Loiş era în 1990 lider sindical la Mina Livezeni. „Am plecat la Bucureşti luat pe sus de mineri. Se întâmpla la 13 iunie