Inundatiile sunt in Romania o poveste cu morala mereu neinvatata si de aceea efectele lor devastatoare, in loc sa se diminueze de la un episod la altul, cresc.
Trebuie sa spunem, dintr-un bun inceput, ca astfel de tragedii se produc in toata lumea. Tari europene, in frunte cu Franta, au platit recent un pret comparabil cu al Romaniei din cauza revarsarii apelor. In Australia si California, incendii devastatoare fac anual pagube uriase si victime. Cu fenomenele extreme nu poti sa lupti de la egal la egal si atunci cand ele se produc tot ce pot spera autoritatile este sa reduca amploarea tragediei. Din acest punct de vedere, autoritatile, mai ales cele locale, sunt mereu restante.
Reactiile au fost de multe ori intarziate, mai ales cele de alertare a populatiei. Multi primari pareau ca nu stiu exact nu numai ce au de facut, ci si care este situatia in zona lor de competenta. Le-au compensat insa lipsurile pompierii si angajatii ISU care si-au facut impecabil treaba. Fara ei, probabil, mai ales numarul victimelor omenesti ar fi fost cu mult mai mare.
Dar inundatiile nu se combat atunci cand viitura e deja pe drum, iar din acest punct de vedere de ani de zile nu se intampla mai nimic. Toti specialistii spun ca in privinta cursurilor de apa expuse iesirii din matca exista doua variante fezabile. Ori indiguirea foarte solida de la izor la varsare, ori, dimpotriva, eliberarea lor totala prin mentinerea sau redarea acelor zone inundabile, unde sa nu existe niciun fel de constructii sau culturi agricole.
Cu digurile e foarte greu, cat timp noi nu suntem in stare nici macar sa le refacem pe cele vechi existente, vechi de zeci de ani, in foarte multe locuri fisurate si inapte sa mai faca fata debitelor foarte mari, dupa cum am vazut.
Dupa precedentele inundatii s-a vorbit mult despre investitii in sistemele de aparare
