Pasiune pentru un dans care părea uitat
Paşi de tango, Jean Moscopol, Capşa, rochii elegante... O călătorie în perioada interbelică, pe când "Micul Paris al Balcanilor" vibra sub paşii de tango? Nu, doar o seară din zilele noastre la Capşa, unde corespondentul Agenţiei France Presse a descoperit cum reînfloreşte tangoul după aproape un secol la Bucureşti.
În ultimii ani în Capitala României numărul dansatorilor de tango pare să fi explodat - scrie AFP, făcând referire la petrecerile dedicate acestui dans, la şcolile de dans şi la entuziaştii care-l practică. Corespondentul agenţiei franceze a asistat la Capşa, unul dintre simbolurile perioadei interbelice, la o "milonga" (bal) dedicată tangoului, în care a admirat pasiunea pusă astăzi de români în acest dans care părea să fie dat uitării.
În Bucureştiul dintre cele două războaie mondiale - "Micul Paris al Balcanilor" -, tangoul era în mare vogă, scrie AFP. România avea propriii ei interpreţi de tango, precum Cristian Vasile sau Jean Moscopol care compuneau texte în română pentru melodiile argentiniene.
După cel de-al doilea război mondial, sub regimul comunist, unii dintre interpreţii de tango au fugit din România, iar alţii au încetat să mai cânte în public până în urmă cu câţiva ani. Reînvierea tangoului se datorează şi tinerei artiste române Oana Cătălina Chiţu care locuieşte la Berlin, scrie AFP. Aceasta a adunat arii altădată atât de populare, precum "Dă-mi guriţa s-o sărut" a lui Jean Moscopol, pe un CD intitulat "Bucharest Tango", foarte bine primit de critica europeană.
Artista a mărturisit că a învăţat melodiile ascultând ce cântau părinţii ei. "Nu era dat niciodată la radio. Tangoul a fost uitat. Era ca un leu detronat, singur şi abandonat", şi-a amintit artista.
"Aceste texte magnifice, uneori un pic kitsch, evocă dragostea, lipsa
