Monografia lui Âtico Vilas-Boas da Mota Brasil - Romenia, pontes culturais e o întreprindere de proporţii neobişnuite, uimind cititorul prin amploarea planului ei. Îl va uimi însă şi mai mult dacă începe să citească masivul op polifonic, deconcertant prin maniera de expunere adoptată.

Senzaţia primă este aceea că te afunzi într-o pădure tropicală, fără drumuri, fără poteci! Intri într-o lume stranie, compusă din mii de date, de nume, de titluri, de împrejurări istorice, venind toate unele după altele, fără să-ţi lase timp să respiri. Nici o consideraţie filozofică, nici o opinie politică, nici o preferinţă afişată: autorul s-a decis să adopte maniera cronicarului medieval, aceea de a reproduce realitatea fără nici o omisiune şi de a-l lăsa pe cititor să tragă concluziile. O astfel de discreţie programată asupra faptelor relatate stîrneşte la început nedumerire, poate chiar iritare, dar ea provoacă pînă la urmă admiraţie, cel puţin unora dintre cititori. Într-o lume unde imensa majoritate a istoricilor şi literaţilor se ilustrează prin obsesia de a-l convinge pe cititor că ei au dreptate, retragerea lui Âtico în spatele faptelor, lăsîndu-le pe ele să vorbească, are de ce să mire.

Vom întîlni în paginile cărţii mari scriitori şi jurnalişti mărunţi, oameni politici de marcă şi funcţionari mediocri, preşedinţi aleşi şi dictatori, naivi bine intenţionaţi şi indivizi cinici: toţi au dreptul la cîte o consemnare, dacă au ilustrat, fie şi tangenţial, relaţiile româno-braziliene.

Cartea aduce noutăţi documentale copleşitoare ca număr şi interes. Să notăm că, încă de foarte tînăr, autorul a frecventat Casa Românească, asociaţie a emigranţilor români din Brazilia. A cunoscut acolo figuri de rezonanţă istorică, precum pe poetul Ştefan Baciu şi pe soţia sa, despre care aflăm amănunte tulburătoare; interesul pentru cultura noastră i-