…in lumea avocatilor (si nu numai) a fi diabolic e un compliment. Dupa performanta cu legea ANI, noua ONG-uri, dintre cele mai respectabile, semneaza un “apel la comunitatea maghiara sa nu mai trimita in Parlament personaje de factura domnului Frunda si sa faca presiuni asupra UDMR pentru a reveni la pozitiile progresiste si reformatoare care au definit aceasta formatiune in anii ‘90″. Pariez ca, in spatele ochilor dati oficial peste cap la auzul apelului senatorul Gyorgy a chicotit feiricit.
Oamenii de felul asta – vedeti, bunaoara, Viorel Hrebenciuc, Dan Andronic sau Costel Voicu - din asta traiesca: din reputatia de femme fatale. Va imaginati cumva ca Viorel se supara intr-adevar cand e numit papusarul-sef, master-mind, sau chiar guzgan rozaliu? Oamenii astia iau aceste epitete drept compliment. Si nu numai ei. Sunt admirati pentru ca se spune despre ei c-ar fi diabolici, papusarii din umbra, s.a.m.d. Nu l-ati auzit pe Voicu? Genul acesta din oameni din reputatia asta se hranesc. Reputatia asta devine, cum ar zice George Soros, a self-fulfilling prophecy.
Ce este, la urma-urmei, o femme fatale? O femeie frumoasa, senzuala? Se prea poate, desi nu e necesar. Sharon Stone a jucat in multe filme pana la Basic Instincts, cand avea vreo patruzeci de ani, si n-a bagat nimeni de seama cat de fatala era. A fost suficient, insa, ca o scena sa-i creeze reputatia de femme fatale pentru a se hrani din ea pana in ziua de astazi. Si, precum femeile fatale, oamenii de genul Gyorgy Frunda sufera cand incep sa simta ca reputatia le intra la apa. Imaginati-va doar cat ar plati astazi Viorel Hrebenciuc pentru a mai fi pomenit in ziare drept papusarul-sef!
Uitati-va doar cum a reactionat Gyorgy Frunda: “115 senatori au votat pentru lege. Asta înseamnă: sau eu sunt o minte diabolică dacă i-am convins, sau am dreptate. Cred că am dreptate“. Si, in aceeasi suflare: “
