Mulţi studenţi intraseră în vacanţă, dar câţiva s-au prezentat la 2-3 iulie 1990 la Facultatea de Drept din Bucureşti. În aulă s-au desfăşurat lucrările Congresului Naţional Studenţesc. În absenţa lui Marian Munteanu, preşedintele Ligii Studenţilor din Universitatea Bucureşti, reţinut de autorităţi pentru implicarea sa în evenimentele din iunie 1990, vicepreşedintele Mihai Gheorghiu, student în anul III al Facultăţii de Filologie din Bucureşti, a condus conferinţa.
Cu câteva zile înainte de eveniment, vicele miza pe prezenţa reprezentanţilor studenţimii din marile centre universitare (Braşov, Cluj, Constanţa, Craiova, Iaşi, Timişoara). Congresul se anunţa un "for de discuţii şi dezbateri asupra statutului studentului în societatea românească". De fapt, intervenţia autorităţilor asupra protestatarilor din Piaţa Universităţii, printre care s-au aflat mulţi tineri, şi arestarea lui Marian Munteanu urmau să fie subiectele tari pe ordinea de zi. Într-un interviu acordat ziarului România Liberă, la 3 iulie 1990, Mihai Gheorghiu a descris starea de spirit a studenţilor bucureşteni, încă marcaţi psihic şi fizic de mineriadă. "Ce s-a întâmplat cu mine s-a întâmplat şi cu alţi 21 de studenţi ai Universităţii în dimineaţa de 14 iunie la ora 5 (17:00, n.r.), când putem spune că am trecut la un pas de moarte, spunea Gheorghiu. (...) Studenţii sunt bulversaţi şi dezorientaţi." La marea lor întâlnire, tinerii sperau să "aibă o poziţie fermă în ceea ce priveşte tranziţia spre o societate civilă şi spre un stat de drept, în care legalitatea să domine orice chemări iresponsabile la conflicte între diferite categorii sociale". Alt obiectiv general al participanţilor viza autonomia universitară "reală".
La cât tam-tam s-a făcut în jurul congresului, te-ai fi aşteptat ca studenţii să se îmbulzească la manifestare. Au venit la fel de puţini ca la cursul de vineri dup
