Nu s-a bucurat, cred, de receptarea meritată seria de Opere pe care Editura Polirom a consacrat-o scriitorilor români contemporani. Ajunsă la a unsprezecea apariţie (cea de-a douăsprezecea fiind în pregătire), ea a cuprins atât scriitori clasicizaţi - Radu Cosasu, George Bălăiţă -, cât si propuneri de clasicizare, unele dintre ele de luat în seamă.

Cea mai recentă apariţie în această serie este semnată de Dumitru Radu Popescu. Opere I conţine o selecţie din proza scurtă a autorului şi poartă subtitlul, uşor provocator, Mări sub pustiuri. Uşor provocator, întrucât Mări sub pustiuri era tocmai nuvela cuprinsă în manualul de literatură de clasa a VlII-a din perioada comunistă, textul fiind prezentat elevilor de atunci ca „o ilustrare a luptei de eliberare purtată, în timpul celui de-al doilea război mondial, de rezistenţa comunistă". Dumitru Radu Popescu ştie însă ce a scris în respectiva naraţiune, în care nu apare nici o aluzie la Partidul Comunist sau la vreo mişcare de rezistenţă a acestuia, şi de aceea a dat întregului volum titlul nuvelei nedreptăţite de interpretarea şcolărească tendenţioasă din anii '80. Putem spune că provocarea conţinută este, în fond, una la relectură.

Ediţia nu este revendicată de cineva, singurele indicaţii fiind cele ce privesc prefaţa (excelentă, aparţinându-i lui Cornel Ungureanu) şi cronologia. Totuşi, la finele volumului sunt prezente şi cuvenitele referinţe critice, iar selecţia textelor trădează un „ochi" foarte bun. Spun asta nu doar pentru că în povestirile şi nuvelele selectate nu întâlnim nici una din concesiile pe care scriitorii generaţiei '60 le-au mai făcut, la începutul carierelor lor, ideologiei dominante. Textele din prezenta ediţie, înainte de orice altceva, sunt reprezentative pentru formula narativă a lui Dumitru Radu Popescu de dinainte de ciclul F: o formulă destul de îndepărtată de cea