Exersată pe trei continente, privirea lui Alexandru Bălăşescu surprinde adesea prin conexiunile pe care le operează, destabilizând căutătura narcisist parohială de care avem parte, de regulă, în spaţiul public românesc actual. De aici şi o mobilitate a privirii problematizatoare, care face adesea, în doar câteva paragrafe, volute care te pun cel puţin pe gânduri. Pornind, de pildă, poetic, de la picăturile de lapte care au căzut din sânul Herei dând naştere Căii Lactee, Alexandru Bălăşescu ajunge la alte constelaţii, cele politice şi tot ce înseamnă star sistem. Rezultatul este şi el din această categorie care te îngândurează: devenite imagine de consum ("canibalism vizual"), stelele cerului nostru public contribuie la "metamorfoza umanului în corp celest". (Vintilă Mihăilescu)

Michel Foucault îl întâlneşte pe Calvin Klein

Moda ca tehnică a guvernamentalităţii

Moda a fost teoretizată din multiple perspective, aflându-se în atenţia ştiinţelor sociale deja de multă vreme. Cele mai multe abordări ale modei o tratează pe aceasta în termenii vizibilităţii sale externe. Moda este un sistem de semnificanţi, iar hainele constituie o formă textuală la fel de lecturabilă ca orice alt text. Înţelegerea modei e bazată în general pe această supoziţie. Structura gen / clasă / rasă / vârstă e citită în funcţie de forma veşmintelor, de semnătura designerului, de habitusul purtării hainelor şi - nu în ultimul rând - în funcţie de preţul înscris pe etichetă. Forma vizibilă a corpurilor e modelată de tendinţele din modă şi înscrisă în industria modei [couture]. Oarecum într-o manieră vivisecţională inversă, asta ne spune ceva şi despre ce se află în haine, respectiv despre ce e [socialmente] acceptat să se afle în ele. Hainele reflectă atât corpul social, cât şi politica corporală în privinţa genului şi a rasei. "Hainele fac nu omul, ci imaginea omului" şi, p