Liderii europeni ar face bine să se gândească serios la salvarea UE şi a braţului său, Uniunea Economică şi Monetară. Motivul pentru care aceste entităţi au probleme este gândirea nechibzuită. De la al Doilea Război Mondial încoace, mulţi lideri europeni au insistat - cu susţinere entuziastă de la noua Germanie de Vest democratică - pentru o tot mai adâncă integrare europeană ca modalitate de prevenire a altui război catastrofic. Cel mai mare ţel politic era un fel de „Statele Unite ale Europei".

Dar, din cauza diversităţii Europei, o uniune politică autentică nu este aplicabilă nici pe termen lung. Majoritatea europenilor nu doresc să fie conduşi de birocraţi iresponsabili de la Bruxelles şi de oficiali şi politicieni corupţi de la Strasbourg, sediul curent al Parlamentului European. Cei care fac regulile în politică ar trebui să lase deoparte planurile de a recrea imperiul lui Carol cel Mare şi să se axeze pe multiplicarea beneficiilor imense ale unui comerţ chibzuit şi ale uniunii monetare.

Atunci când Piaţa Comună a fost lansată prima dată în Franţa, diplomaţii din Germania de Vest, Italia, Olanda, Belgia şi Luxemburg de la mijlocul anilor '50 au făcut greşeala de a încerca să folosească uşa din dos a uniunii politice sub pancarta integrării economice. Pentru ca Franţa să li se alăture, Piaţa Comună şi-a început regimul dezastruos al subvenţiilor agricole uriaşe. A apărut şi contrastul odată cu aşa-numita Asociaţie Europeană a Liberului Schimb, condusă de Marea Britanie, acolo unde se punea accentul pe reducerea barierelor comerciale

între membri.

Liderii UE ar trebui să lase deoparte propria agendă politică şi să se axeze pe înlesnirea mutării bunurilor, serviciilor şi capitalului între graniţele statelor membre. Oamenilor le place uşurinţa cu care călătoresc în spaţiul UE, iar afacerile ar aplauda cu siguranţă dacă ar exista mai p