Doamna Zoe Petre este istoric, publicist şi om politic. A publicat numeroase studii şi cărţi referitoare la probleme de istorie antică. A fost decan al Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost consilier prezidenţial pentru politică internă şi externă în mandatul preşedintelui Emil Constantinescu. Prin urmare, avem un interlocutor excelent pentru lămurirea câtorva chestiuni de strictă actualitate.
- Doamnă Profesoară, mai are vreo influenţă asupra lumii de azi şi cu deosebire asupra lumii politice cunoaşterea istoriei antice?
- Direct, nu cred. De altfel, chiar în secolul al XIX-lea, când studiile clasice erau înfloritoare şi defineau cumva tradiţia de la care orice persoană publică se revendica, nu cred că putem vorbi de o influenţă reală, ci mai degrabă de episoade mai mult sau mai puţin disparate, utilizate ca pilde când semnificaţia lor se putea potrivi cu contemporaneitatea. Din acest punct de vedere, aş aminti de faimoasa "Rugă pe Acropole" a lui Renan sau, ceva mai târziu, de cartea, cândva faimoasă, a lui Alfred Thibaudet, "Campania cu Tucidide" - o lectură a Primului Război Mondial în cheie tucidideeană.
Tucidide e de altfel autorul care, indirect, marchează şi azi mai profund decât se ştie lumea contemporană: de la Hobbes încoace (care l-a tradus în engleză), Tucidide e considerat de politicieni şi de specialiştii în relaţii internaţionale părintele acestor discipline, drept care e studiat atent în programa facultăţilor de profil şi analizat în cărţi importante referitoare la lumea de azi. Astfel, el ajunge mult mai aproape de centrele de decizie politică decât orice alt autor antic.
Un volum colectiv publicat acum mai bine de 20 de ani de un eminent profesor american de ştiinţe politice, J. Peter Euben, acum la Duke University, se intitula The Tragedy of Political Theory, "Tragedia teoriei politice", ş
