Da, aşa e cum se tot spune: televiziunea românească dinainte de ’90 era sărăcăcioasă, monopolistă şi ideologizată. Dar acest cozonac înecăcios îşi avea stafidele sale: momentele de umor de sîmbătă seara, duminică după-amiaza şi – ah, ce bucurie! - din programul de Revelion. Erau momentele de strălucire a marilor comici! În spatele lor, scenarişti, producători, coregrafi etc., cu ingeniozitatea lor, realizau, în pofida comisiilor de cenzori şi a lipsurilor materiale, adevărate bijuterii ale divertismentului TV.
Din motive care merită analizate pe îndelete, TVR de după ’90 (şi cu atît mai puţin televiziunile comerciale de mai tîrziu) nu a mai reuşit să reediteze, în condiţii de libertate, succesul producţiilor de odinioară. Rolul emisiunilor revuistice de odininioară a fost luat treptat de show-uri cu fason occidental realizate foşti participanţi ai grupurilor de umor studenţeşti (moştenitoare ale mai vechilor “brigăzi artistice de agitaţie”).
O tradiţie era pe cale să se stingă. Cortina părea să fie definitiv trasă peste lumea plină de farmec a spectacolului de varietăţi TV. Cînd colo, iat-o redeşteptată, ce-i drept sub o formă mai umilă, dacă nu chiar desconsiderată pe alocuri în lumea artistică, în spoturile publicitare.
Comici de ieri şi de azi sînt plini de vervă, dîndu-şi replici memorabile, rapid preluate de publicul telespectator, ca în vremurile bune, de data asta însă apropo de vreo băutură spirtoasă ori de vreo margarină.
Sînt azi trei brand-uri diferite de vopsea care au ales să-şi comunice beneficiile în maniera anecdotei televizate de odinioară. Şi, la fel ca odinioară, cînd poantele sînt mai slabe, măiestria actoricească salvează cu brio efectul umoristic. Lipseşte doar trompeta cu surdină de la final. În locul ei se aude jingle-ul comercial, optimist şi “aspiraţional”.
Da, aşa e cum se tot spune: televiziunea româneas
