Caracteristica epocii este că înavuţiţii si mediocritatea sunt directorii de comportament si de gândire ai unor oameni care ar avea alte posibilităţi. Aceştia sunt loviţi de două ori.

O dată fiindcă se lasă dominaţi şi a doua oară fiindcă - neputând să recunoască nici faţă de ei înşişi aşa ceva - nu înţeleg ce se întâmplă cu ei. Becali, făcătorul de bani, e modelul ascuns al unor oameni cu mari pretenţii. Am scris mediocritate nu mediocri pentru că investitorii în mijloacele de informaţie şi de producţie culturală nu sunt necesarmente mediocri. E interesul lor să producă mediocritate. Altfel stau lucrurile când un om de cultură afirmă despre o bună emisiune culturală că e inutilă fiindcă nu face rating sau când un critic literar îţi demonstrează că sunt inutile - elitiste, snoabe - cărţile greu de citit. Ce ar fi trebuit să facă Broch, Musil, Faulkner, Thomas Mann, ca să nu mai vorbesc de Joyce ? Cât despre literatura mare uşor de citit, aceasta e cea mai grea. E uşor să-ţi dai seama că nu poţi să citeşti o carte; că nu ştii s-o citeşti, e greu.

Uneori, efectul este cauză şi cauza efect. De exemplu, regreţi că unul sau altul îşi pierde vremea zbătându-se să câştige bani ori să facă lucruri bune, dar nu la nivelul posibilităţilor lui, însă nu-i exclus ca toate astea să vină din faptul că el nici nu mai poate altceva.

Nu-şi dă seama omul cât pierde când nu se bucură de ce face altul bun. Tot atât cât pierde când se lasă cucerit de ce face altul prost.

T citeşte şi comentează jurnalul unui artist. Complicat. Personalitate autentică, experienţă, trăire, snobism, teatralitate, nivel nesigur, sunet fals. „Scrisul e lucrul dracului, îi spun. Scoate ce e mai rău din noi."

Înainte, îmi lua trei zile să trec peste o dezamăgire. Îmbătrânind, devin tot mai eficient.

Adevărul nu poţi să-l sp