Cuvântul vuvuzela provine din onomatopeea vu-vu, care imită zgomotul produs de trompeta din plastic, în care suporterii sud-africani suflă din greu, bucuroşi sau întristaţi de jocul echipei de fotbal favorite. Deşi toată lumea ascultă aceleaşi zgomote, transcrierea fonetică a onomatopeelor variază în funcţie de limbă. O evidentă excepţie face vuvuzela, pentru că onomatopeea vu-vu a fost adoptată în toate limbile, cu minime adaptări, Vuvuzela, în germană, vuvuzelo în esperanto, dar şi o excepţie: lepata în limba tswana. Oricum, cuvântul vuvuzela a devenit universal, ceea ce nu înseamnă că trâmbiţa cu pricina va fi adoptată pe orice stadion din lume. Deşi pe stadioanele Cupei Mondiale, cam toate naţiile au suflat din greu în trâmbiţe când jucătorii favoriţi păreau cu totul străini de patriotismul înfocat al suporterilor. (...)

Degeaba încerc să scurtez povestea fotbalistică. Publicitate Deocamdată, menţionez un exemplu semnificativ pentru evoluţia atât de dragă lui Nelson Mandela către o societate non-rasială: singurul jucător negru al echipei de rugby 1995, Chester Williams, este căsătorit cu o femeie albă şi singurul jucător alb al echipei de fotbal 2010, Mathew Booh, cu o femeie de culoare. Ambele cupluri au câte doi copii metişi. Şi iată că în căutarea himerei (deocamdată) relaţiei dintre onomatopee şi cuvinte, în timp ce scriu văd că Ghana a învins SUA în optimi. Din cât am privit, ghanezii au fost mai stăpâni pe minge, în ciuda strădaniei comentatorilor TVR1 de a-i lăuda pe yankei într-un limbaj sărac, clişeizat şi repetând ideea preconcepută că jucătorii africani sunt naivi. Esenţial este că această victorie a adus bucuria în întreaga Africă, iar o mulţime de albi sud-africani s-au bucurat alături de compatrioţii negri şi de ghanezi, iar sărbătoarea continuă. (...) Articolul integral îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală. @N_