Doi istorici, profesori la Universitatea „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, regretatul Pompiliu Teodor şi Doru Radosav, actualul director al Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga" din localitate, au avut inspiraţia să înfiinţeze în 1997 Institutul de Istorie Orală.
Institutul şi-a propus obiective ambiţioase: receptarea şi valorificarea unei părţi a memoriei recente, exclusă din mărturiile scrise. Deci, cercetările de istorie orală au în atenţie, cu precădere, acea parte din istoria contemporană care oferă posibilitatea intervievării martorilor oculari sau a urmaşilor lor. Cu alte cuvinte, Institutul de Istorie Orală Cluj vizează integrarea istorică, prin intermediul faptelor trăite de protagonişti, ca alter-nativă şi complement, la „marea istorie" scrisă a ţării, revendicându-se, în special, de la şcolile de profil din Franţa şi Italia.
Cercetări exhaustive
Plecând de aici, conducerea I.I.O. Cluj - director fiind chiar unul dintre iniţatorii lui, prof. univ. dr. Doru Radosav -, a format, de-a lungul celor 13 ani de existenţă, colective coerente de cercetare alcătuite dintr-un grup propriu de tineri istorici, din studenţi şi apoi din masteranzi şi doctoranzi, aceştia preluând teme adecvate scopului propus. Un prim mare pas s-a făcut cu un proiect amplu, vizând rezistenţa anticomunistă din România în perioa-da 1945-1989. În cadrul acestui proiect s-au efectuat pe teren numeroase campanii de cercetare şi s-au studiat şi intervievat, audio şi video, martori, sau chiar participanţi, ai grupurilor de rezistenţă. Astfel au fost puse în evidenţă grupurile de rezistenţă din Munţii Rodnei („Garda Albă"), în 1997; apoi cele din Munţii Apuseni, „Teodor Şuşman", „Capotă-Dejeu", „Cruce şi spadă", în 1998. A urmat cercetarea din Munţii Banatului, vizând activitatea grupurilor „Colonel Uţă" „Spiru Blănaru", „Maior Domăşneanu", urmate de cercetările din Ma
