- Sinceritatea este al doilea nume al Nicolei. Voce mare, de expresivitate distincta, are aceeasi deschidere catre lume, si cand sta fata in fata cu tine, la o cafea. Obligata sa escaladeze mereu viata pe versantii cei mai abrupti, si-a pierdut orice urma de glant si de infatuare. O femeie frumoasa si iradianta, la apogeul maturitatii -

Creionul cu dop de sampanie

- Au trecut cativa ani de la ultima noastra intalnire. Intre timp, viata ta muzicala si personala s-au desfasurat pe repede inainte, depasind barierele si rascrucile iesite in drum. Cand ai invatat sa nu cedezi niciodata?

- Toata viata mea m-am simtit la rascruce de drumuri, mereu am fost supusa luptei si incercarilor. Dar le-am depasit pe toate. Cum? N-am o strategie anume si nu mi-a fost tot timpul usor. Am avut si momente de spaima, senzatia ca voi ajunge pe fundul apei. Nu este o expresie gratuita. Chiar simti ca te scufunzi, ca te ineci. In cele din urma izbutesti sa treci peste ele, in functie de cat de puternic esti. Iar eu cred ca sunt un om puternic. In momentul cand iau o decizie, nu o fac subit, de pe o zi pe alta. Ma gandesc foarte mult pana iau o hotarare majora in viata mea, si in momentul in care am luat respectiva decizie, stabilesc si niste directii de mers, bat palma cu mine insami. Sunt ferm convinsa ca ma voi confrunta toata viata mea cu obstacole. Nu ma mai amagesc ca va fi vreodata altfel. Iar pentru asta, am nevoie de mine, in primul rand. Nu exista cineva mai apropiat. Cineva pe care sa se poata conta. Dar sunt atat de obisnuita cu acest lucru, incat aproape ca imi place, m-am obisnuit cu provocarile, nu prea stiu sa traiesc altfel. Nu uita ca eu am izbutit sa ma lansez in muzica destul de tarziu, si asta, nu pentru ca nu am vrut. Eu am stiut de la patru ani ce voiam sa fac, am stiut ca trebuie sa cant, dar nu am primit nici un fel de sprijin in aces