Vestea bună pentru naţiune e că preşedintele Băsescu nu-i bolnav, cum zvoneau chiar nişte apropiaţi, îngrijoraţi că nici barem colaboratorii imediaţi nu-l prea vedeau la faţă. E sănătos, ba ieri s-a dus şi în Suceava, unde inundaţiile începuseră de multişor. Vestea proastă vine de la Bruxelles. Comisia Europeană a anunţat ieri că România nu solicitase încă ajutorul Centrului pentru situaţii de urgenţă al UE, cum procedaseră rapid guvernanţii din Polonia şi Ungaria acum două luni. Pe-ai noştri îi doare-n cot. Ei practică o nouă formă de turism, turismul la inundaţii, circulând sau zburând prin judeţe şi dând asigurări că vor “evalua pagubele”. După coasa şi barda din campania electorală, Boc a ţinut să arate ţării că ştie cum se ţine şi lopata. Gest caraghios, chiar ridicol, nu asta trebuie să facă un prim-ministru. Revenită de pe la Paris, Elena Udrea, nu cu balerini, ca-n 2008, ci cu cizmuliţe şi tricou corai mulat, s-a dus pe la Dorohoi, să-l sfătuiască pe un sinistrat, care mai era şi şomer, “să se gândească să acceseze fonduri europene şi să-şi deschidă o afacere proprie”. N-aş spune că, în condiţiile date, i-a ieşit din guriţă o prostie, ci mai curând e vorba de cinism.
Guvernanţii nu puteau opri potopul. Dar puteau, în cei doi ani trecuţi din 2009, să asigure un minimum de amenajări hidrotehnice, aşa încât puhoaiele să nu mai distrugă exact unde loviseră şi atunci. Şi, mai ales, puteau barem să fi evacuat la timp populaţia. S-au trezit când nu mai era aproape nimic de făcut. Când are nevoie ţara de un preşedinte hotărât, chiar “jucător”? La paranghelii electorale, sau în grea cumpănă? Când are nevoie de miniştri capabili şi rapizi în decizii? Când lucrurile merg de la sine, sau la necaz?
