Meseria de spion are mai multe asemănări cu lumea birocraţiei din sectorul public decât diferenţe, scrie publicaţia The Economist, citată de Agerpres. Cei curajoşi sunt mai degrabă excepţia decât regula. O listă plauzibilă de sugestii, bazată pe deducţii şi bârfe, ar putea fi următoarea.

Serviciile de informaţii externe poloneze AW doresc să ştie mai înainte de toate ce se întâmplă în Belarus, Kaliningrad şi Ucraina. AW (şi colegii de la serviciile de informaţii militare) îşi fac griji legat de conducerea şi controlul forţelor ruse de acolo, mai ales acelea care au acces la arme nucleare (accidentele şi vânzările fiind cea mai mare grijă, mai degrabă decât un război). Alte obiective includ procesele de luare de decizii şi problemele de succesiune în Ucraina, Belarus.

Serviciile secrete cehe erau foarte bune în perioada războiului rece iar încarnarea lor modernă, UZSI, menţine un nivel competitiv în ţările arabe (la fel ca Polonia), ceea ce este de ajutor în cadrul efortului antiterorist la nivel mondial. Agenţii cehi stau cu ochii şi pe gangsterii ruşi şi banii murdari. Ei nu au actualizat pagina web în limba engleză de mulţi ani, un bluf inteligent fără îndoială.

Serviciul ungar de informaţii externe, MKIH, are în vedere mai ales vecinii, în special dacă aceştia aplică rele tratamente etnicilor maghiari locali. Ultimul lucru pe care şi-l doreşte Ungaria este acela de a fi implicată într-un conflict etnic la graniţele sale. Teoretic, Ungaria nu ar trebui să spioneze România şi Slovacia, ambele membre în NATO ca şi ea, însă o face. Serbia a fost şi ea obiectul atenţiei. Serviciul secret estonian Teabemet, cel leton SAB şi cel lituanian VSD se concentrează mai ales pe cooperarea discretă cu ţările NATO şi alţi aliaţi. Agenţii lituanieni, de exemplu, au ajutat serviciile secrete britanice să prindă presupuşi terorişti din IRA, unul din ei compărând î