Petru Şeuşan, 44 ani, a lucrat în combinatul din municipiul Hunedoara 16 ani, după care a activat în construcţii. Din 2009 este în şomaj, iar în februarie anul viitor i se va termina indemnizaţia. Ca să facă faţă crizei, se pregăteşte să emigreze.
„Vreau să ajung în ţările nordice. Am ales această variantă pentru că, acolo, altfel se comportă oamenii cu românii veniţi la muncă, nu e ca în Italia sau Spania”, a declarat hunedoreanul. Va afla concret dacă va pleca sau nu din ţară luna viitoare.
Deşi nu a mai fost în afară pănă acum, ia totul ca pe o provocare. Colaborează cu o firmă româno-cehă, iar ca să reuşească să-şi atingă ţelul şi-a strâns banii din ultimele şase luni de şomaj. Momentan, Şeuşan a trecut deja la lucruri concrete. Împreună cu soţia, cumpără carne doar o singură dată pe săptămână şi intenţionează să renunţe la abonamentele de telefonie mobilă şi să treacă pe cartele Prepay.
Viorela Sandu, 31 ani, este educatoare în Deva, titulară pe post. Lună de lună plăteşte la bancă echivalentul în euro a circa 700 de lei. Rata vizează apartamentul în care locuieşte şi pentru care mai are de plătit ani buni. „Trebuie să plătim aceşti bani neapărat, nu avem altă soluţie. Ca să facem faţă situaţiei, de acum înainte ne vom axa doar pe reduceri şi promoţii atunci când vom merge la cumpărături. În plus, vom apela la părinţi, care locuiesc la casă şi ne vor ajuta cu diverse alimente”, a precizat Viorela.
