Casele regale europene permit, de câteva decenii, căsătoriile cu oameni care nu sunt de "os domnesc". Prinţii s-au rărit, averile au dispărut. Sursa: Reuters
Daniel Westling, un antrenor suedez de fitness, a devenit, luna trecută, Duce de Vastergotland, după ce s-a căsătorit cu Prinţesa moştenitoare a tronului Suediei, Victoria. Este o poveste clasică "Prinţesa şi Broscoiul", încă o de monstraţie a "decăderii" monarhiilor europene, spun scepticii.
Drumul spre coroană
Mirele Daniel este departe de antrenorul rebel Daniel pe care prinţesa Victoria l-a cunoscut în urmă cu aproape 10 ani.
Publicul suedez, dar mai ales Regele Carl XVI Gustaf, au reacţionat prost când primele poze cu iubitul prinţesei au apărut în presă în 2002. Şi nu era vorba doar despre plete şi aspectul neîngrijit. Lui Daniel Westling îi lipseau educaţia şi, mai ales, avea un puternic accent rural, considerat drept "oribil" în cercul de apropiaţi al familiei regale.
Totuşi, cuplul a supravieţuit opt ani şi, până la urmă, miracolul s-a produs. Între timp, n-a mai rămas nimic din "vechiul" Daniel. Viitorul său socru, regele, s-a ocupat intens de educaţia "ţăranului". Au fost ani de cursuri de etichetă aristocratică, de limbi străine şi de istorie suedeză şi europeană, iar rezultatele, au observat zecile de invitaţi cu sânge albastru de la nuntă, sunt vizibile.
Căsătoriile imposibile
În urmă cu mai puţin de 100 de ani, o astfel de căsătorie ar fi fost imposibilă. Încă din secolele X-XI, când şi-au pus bazele marile dinastii regale europene, sângele albastru s-a păstrat în "recipiente" puţine. Până şi în vechile basme populare europene prinţul se însoară întotdeauna cu o prinţesă.
Un exemplu apropiat nouă, regele-playboy Carol al II-lea al României, este relevant pentru cum funcţionau lucrurile. În 1925, Carol a
