Timpul pe care il traim e nemilos. Moldova nu este acum inundata de ape. E o mare de lacrimi. Necaz peste necaz se aduna, confirmand zicala ca un rau nu vine niciodata singur. Iar Romania zace, ca intotdeauna, intr-un ocean de ignoranta, cheltuind nechibzuit banii.
Lipsa de solidaritate
Cam jumatate din tara a fost sub ape in ultimii ani: Banatul, Oltenia si Moldova. Poate nu am stiut niciodata cum este. Am fost feriti de furia apelor. Ne uitam ingroziti la televizor si ne scuturam de astfel de imagini ca de un vis urat. Apoi uitam. Si ii uitam pe cei pe care ar trebui sa ii ajutam.
Nu am vrea sa fim in locul lor. Ne strangem in noi, oarecum "bucurosi". O "bucurie" retinuta si parsiva, inecata in interiorul fiecaruia dintre noi. Capatam, astfel, constiinta valorii a ceea ce avem al nostru. Si am vrea ca niciodata sa nu-l pierdem, sa fim feriti cat mai mult timp.
Romanii nu au invatat niciodata lectia solidaritatii. Nu prea ne mobilizam pentru a-i ajuta pe semenii nostri aflati in necaz. Acum doi ani vedeam cum jumatate dintr-un sat era cu apa pana la gat, jandarmii se chinuiau sa puna saci cu nisip si sa salveze ce se mai poate salva, iar altii stateau la carciuma, la o tarie, ca sa mai uite de suparare.
Oare cata durere mai poate incapea in acesti oameni care, pe langa criza sunt nevoiti sa isi ia viata de la zero, a doua oara in trei ani ? Ne amintim bine ce s-a intamplat la Saucesti nu cu mult timp in urma. Nu am invatat din trecut si prezentul ne pedepseste. S-au facut lucrari, dar, ca de fiecare data, doar de mantuiala.
Cheltuieli inutile
Prin tara se mai organizeaza inca tot soiul de festivaluri inutile, menite a spori popularitatea unor baroni locali. Chiar intr-un oras din Moldova se monta de zor o scena pentru un concert. Este cruda realitate in care traim de mult timp: un sfer
