Noul Cod Fiscal introduce variabile subiective care aduc libertatea presei la mâna Fiscului. Fisc despre a cărui corectitudine am aflat, săptămâna aceasta, lucruri interesante, din interior.
Ziariştii sunt plătiţi pe drepturi de autor, asta ştiţi. Cei mai mulţi, cei care au şi ceva ani experienţă, talpa jurnalismului, câştigă undeva pe la vreo douăzeci şi ceva de milioane pe lună. După cum ştiţi, modul de impozitare a drepturilor de autor s-a schimbat, prin noul cod fiscal. Ce stabileşte noul cod fiscal, însă, este o diferenţă între “activitatea dependentă” a cuiva plătit pe drepturi de autor şi activitatea “independentă”. Dacă cumva activitatea jurnalistului se demonstrează că este “dependentă” de o firmă (pentru că foloseşte un calculator, un telefon, sau un spaţiu care aparţine firmei, de exemplu), atunci taxele pe care le va plăti această firmă, angajatorul, vor fi de vreo 48% din ce îi plăteşte ziaristului, de unde până acum plătea vreo 10%: “Fiecare firma va trebui sa plateasca la stat, in plus, pentru un angajat ce primeste acum 1.000 de lei pe drepturi de autor, aproape 480 lei.” – declarau surse oficiale pentru NewsIn.
Ei bine, aici intervine factorul subiectiv: cine stabileşte cine are activitate dependentă şi cine nu? Fiscul, prin controale! Care Fisc, ne spune Dan Bittman, deci, un om care a fost în interior, ştie cine fură, dar există firme care nu au voie să fie controlate. Dacă Fiscul are anumite firme pe care nu are voie să le controleze, presupun că are şi anumite firme pe care nu numai că are voie să le controleze, dar este recomandabil şi lăudabil să le controleze. Dacă aşa funcţionează sistemul, ce ne împiedică să ne gândim că Fiscul va controla dacă e dependentă exact activitatea ziariştilor “răi”? Uitând că există şi alţi ziarişti şi alţi moguli, dar care nu sunt aşa “nocivi” (aici putem să ne amintim şi de strategia de Apărare a
