1 Iulie! Am putea-o numi "D-Day". Nu, nu e vorba de debarcarea Aliatilor in Normandia ci de "Ziua Disperarii". Ziua in care scumpirile, inundatiile, disperarea, umilinta si neputinta au "debarcat" in Romania.
Dimensiunile gravitatii situatiei in care se afla tara incep sa se vada. Amplificate de nenorocirea produsa de inundatiile din Moldova, toate acestea dau o imagine apocaliptica asupra vietii in Romania. Si acesta e doar inceputul...
Pare un blestem ca aproape in fiecare an sa se intample asa ceva. Dupa ce din 2005 incoace aceste calamitati s-au tot intamplat, ar parea normal ca autoritatile si populatia sa fi invatat ceva din asta.
Ne-am fi asteptat ca vaile raurilor din zonele cu probleme sa fie regularizate, malurile intarite si indiguite.
Ne-am fi asteptat ca primariile sa nu mai dea autorizatii de constructie pe malurile apelor, iar populatia sa fie pregatita pentru asemenea situatii.
Dar cum nimic din toate astea nu s-a intamplat si nici nu se va intampla nici de aici incolo, vom avea in continuare situatii dramatice precum cea de acum.
In schimb se cere solidaritate pentru a acoperi incompetenta, ignoranta si furaciunile autoritatilor din zona de la toate nivelele...
Se face apel din nou la solidaritate cu oamenii loviti de apele dezlantuite. In conditiile actuale, in conditiile cresterii TVA-ului si scumpirilor ce rezulta din acesta, e greu de crezut ca solidaritatea va fi atat de puternica.
Omenia, spiritul crestinesc si compasiunea fata de durerea semenilor nostri aflati in nevoie sunt, sau ar trebui sa fie, singurele care ar mai putea sa mai aline aceasta durere.
Din pacate, acestea sunt tot mai greu de scos la iveala din sufletele noastre tot mai inchise si mai egoiste. Si in ciuda atator evenimente de acest fel, guvernantii nostri isi inchipuie
