Ziua de 1 iulie a venit peste România cu tăieri de salarii, cu TVA şi impozite mai mari, cu anunţul a zeci de mii de disponibilizări, toate acestea sub un val de inundaţii fără precedent care a afectat alte zecii de mii de oameni.
Pe 1 iulie s-au împlinit şi 17 ani de când Guvernul Văcăroiu a introdus Taxa pe Valoare Adăugată. Trebuia să se întâmple la 1 ianuarie 1993, dar delăsarea care pare să nu ne fi părăsit vreodată a amânat-o cu jumătate de an. A fost anul cu cea mai mare inflaţie postdecembristă, dar pe atunci nimănui nu-i păsa, mai toţi erau ocupaţi cu furatul, nu trebuia să lupte nimeni contra cine ştie cărei Agenţii de Integritate ai cărei inspectori să-şi bage nasul, fără pic de bun simţ, în averile atât de greu adunate peste noapte.
Azi, situaţia e mult schimbată: mediul de afaceri este guvernat de legi şi reguli stabile, deşi împovărat de condiţii economice dificile datorate recesiunii prelungite. Imaginea legislaţiei, deseori criticată de cei care acuză o fiscalitate stufoasă şi greoaie, este însă reflexia la scară largă a ultimei şedinţe a membrilor Curţii Constituţionale - unde patru judecători au considerat tăierea pensiilor cu 15% în acord cu legea fundamentală, iar ceilalţi cinci - în dezacord cu ea. Curtea a motivat decizia majoritară, dar ar fi fost interesante şi explicaţiile celor care au susţinut că pachetul legilor austerităţii (cel cu reducerea salariilor, precum şi reducerea, respectiv recalcularea pensiilor) este în limitele Constituţiei.
Între timp, apele care au inundat România în aceste zile ne-au readus aminte că, indiferent dacă economia duduie sau agonizează - după cum le place unora să o caracterizeze, în funcţie de care parte a baricadei se află - dezastrele naturale îşi văd de periodicitatea lor. Aproape că nu a existat an în ultimul deceniu fără morţi, dispăruţi, pagube şi disperare printre supravieţuitorii d