Secretar general al Asociatiei "Astra Romana" pentru Banat-Portile de Fier si Romanii de Pretutindeni
Noi si noi dovezi, documente, pagini de istorie si cercetari etno-lingvistice vin sa confirme, fara nici o urma de indoiala, ca intreaga Peninsula Balcanica a fost candva o "mare romaneasca", un imens teritoriu traco-dac latinizat. Invazia slava din secolele al VII-lea si al VIII-lea a gasit aici un popor numeros, unitar, vorbind o limba romanica; un popor de pastori, comercianti, mestesugari, prelucratori de metale si constructori bogati, o "tara a bogatilor", cum spunea cu invidie, dar si cu admiratie, cunoscutul ultranationalist sarb Vojislav Seseli. Inca de la inceputuri, neamurile sosite din stepe au privit cu ochi rai populatia bastinasa, iar neamul grec, dornic de expansiune spre nord, s-a impiedicat si el de "ciotul" latin din Pind si Macedonia, incercand, de aproape doua mii de ani, sa-l grecizeze (prima mare crima greaca impotriva spiritualitatii crestine fiind rastignirea pe o cruce in forma de X, la Patras, a Sfantului Andrei, "Apostolul romanilor", pe cand acesta se intorcea de la Dunarea de Jos si Marea Neagra, unde propovaduise crestinismul - anul 70 d.Chr.). Fara a largi incursiunea istorica, ne oprim din nou in Timoc, parte a Daciei Aureliene, unde se vorbeste, dupa cum se stie, aceeasi limba ca la Calafat sau ca la Timisoara, adica daco-romana. Impartit intre sarbi si bulgari, acest teritoriu, numit si "Valahia Mica", are in spate o istorie bimilenara. Daca la jumatatea secolului al XX-lea, proiectul crearii unei confederatii bulgaro-sarbe nu a fost transpus in practica, in schimb, pana in ziua de astazi, cele doua tari seamana ca doua picaturi de apa, atunci cand e vorba de proiectele criminale de deznationalizare indreptate impotriva romanilor sud-dunareni.
Un adevarat misionar pentru raspandirea adevarului despre acesti frati uit
