Nemţii au câştigat cu 4-0, iar selecţionerul Argentinei a încheiat Mondialul în lacrimi, la fel ca în finala din 1990, pierdută în faţa nemţilor. După Anglia, nemţii au învins la scor o altă putere a fotbalului, eliminându-i a doua oară la rând pe argentinieni în sferturile Campionatului Mondial.
Maradona ţine strâns în mână o cruciuliţă, dar n-are timp să-şi spună nici rugăciunea, că Müller şi înscrie. Puştiul lui Bayern a venit primul la minge, ca Der Bomber pe vremuri, şi a deviat centrarea lui Schweinsteiger. Meciul începe practic de la 1-0 pentru Germania. Nemţii vor să lichideze conturile repede, ca într-un Blitzkrieg. Apărarea Argentinei, fără Samuel, e ca un fel de linie Maginot, răvăşită de raidurile lui Podolski, Ozil şi Müller.
Messi face ture între mijloc şi atac, ca un cărăuş grăbit să le aducă mingea lui Higuain şi Tevez, răstigniţi între uriaşii Friedrich şi Mertesacker. Jocul Argentinei nu se leagă, nemţii sunt pe tot terenul. Maradona n-are stare. Se plimbă pe margine nervos şi cadenţat, cu mâinile în buzunare, parcă e Michael Jackson în Billie Jean. Se apleacă după toate baloanele care ies în aut şi le aruncă repede în joc. Di Maria trece pe dreapta, la Boateng, şi-a dat seama că pe la Lahm nu se trece, iar „pumele" încep să zgârie puţin. Löw ţipă nervos, cu părul răvăşit, parcă e un Hitler fără mustaţă. Higuain îl scoate din letargie pe Neuer, dar germanii intră cu avantaj la pauză.
La reluare se joacă la fel. Messi, avatarul lui Maradona din teren, se răsuceşte cu mingea la picior, driblează unul, doi, dar mereu apare al treilea neamţ. Podolski îl mai pierde o dată pe drum pe Otamendi, iar Klose, aflat la al 100-lea meci în naţională, marchează poate cel mai uşor gol din cariera sa. Maradona se uită la unul dintre cele două ceasuri, mai sunt doar 20 de minute, şi îl trimite pe Pastore să dea ritm tangoului Argentinei.
Sud-am
