SUA nu sunt un model. Americanii au defectele lor, multe, pe care le stim de la televizor, adica mai mult le intuim. Atat la nivel de personal, cat si la nivel de natiune. Am cunoscut cativa americani pana acum. Printre primii, a fost o profesoara de engleza, Erin, care a venit printr-un schimb de experienta la noi la liceu. Nu era un munte de inteligenta sau perspicacitate, era o femeie normala, cu usoare probleme de obezitate si foarte americana in gesturi si simtiri. Nu mi-au ramas multe amintiri de la orele ei, dar ceva din ce ne-a zis odata imi amintesc destul de des. Dupa un timp de stat in Romania, s-a enervat la o ora si ne-a spus ca ea nu-i intelege pe romani. “Ce inseamna asta “lasa ca vedem noi”, “ce-o fi, o fi!” (vorbea in engleza, dar a reprodus in romana expresiile)? De ce sa astepti sa vezi “ce-o fi” cand poti sa faci ceva?” Revolta ei venea dintr-o diferenta esentiala de atitudine intre romani si americani. Unii actioneaza, nu intotdeauna corect si nu intotdeauna etic, dar actioneaza, ceilalti se uita la probleme si spera sa treaca sau sa se rezolve cumva sau sa vina cineva sa le ia pacostea de pe cap.

Mai tarziu, am cunoscut cativa americani la o scoala de vara. Erau destepti si informati, dar, mai ales, stiau sa se puna in cea mai buna lumina posibila. Eu, cu educatia romaneasca, eram putin retrasa si ma gandeam de doua ori inainte sa ma laud prea mult sau sa-mi exprim punctul de vedere. Pentru ca asa suntem invatati. “Lauda de sine, nu miroase-a bine”, invata comentariul pe de rost, nu vorbi neintrebat, etc. Nu sunt in masura sa fac o comparatie intre sistemul de educatie american si cel romanesc sau sa afirm ca noi suntem mai destepti decat ei (desi cam asta e parerea generala). Eu va spun doar ce am observat: ca nu sunt toti pe cat de prosti par la televizor si ca stiu sa-si vanda marfa. Big time! Noi nu stim. Trebuie sa invatam singuri