A plăcut şi continuă să o facă, să râdem sau uneori să şi plângem. Filmul american îşi onorează artiştii în fiecare an cu Premiile Oscar, românii s-au obişnuit cu evenimentul, dar a fost o vreme când nu sperau că vor vedea vreodată pe viu aşa ceva.

În întunericul sălii, spectatorul român era vrăjit de lumina ecranului privind filmul, apreciindu-l sau nu. El, publicul, este cel care visează sau îşi vede împlinit visul, în alb-negru sau color. El, publicul, este cel care judecă în ultima instanţă munca şi strădania sutelor de oameni angajaţi în turnarea filmului, de la scenarist, regizor, actori, până la cel care aşază bobina de film în cutia pentru difuzare.

Şi ce este mai important, filmul devine mai profitabil prin vedete. Nu este o descoperire numai a noii arte apărute, se cunoştea acest lucru. Însă pentru lumea cinematografului, vedeta este cea care aduce fani în sala de cinema. Ea, vedeta, este cea care face ca fanul său să o considere nu un model, ci un idol, un idol care îl face să viseze la o lume pe care el nu o va atinge nici în visurile sale cele mai frumoase.

Filmele mute au cucerit spectatorii de pretutindeni, era altceva faţă de viaţa de zi cu zi. Nenumărate vedete au dus o viaţă incredibilă în acea perioadă, printre ele fiind Rudolph Valentino, John Gilbert, Gloria Swanson. O contribuţie incalculabilă la cinematograful american, dar şi mondial, a avut-o Charlie Chaplin. Născut la Londra, Anglia, în 1889, Chaplin, fiu al unui artist de cabaret, a apărut pe scenă de la o vârstă fragedă. La 17 ani, se alătură trupei de vodevil a fratelui sau vitreg. Mack Sennett îl descoperă în timpul unei apariţii în America a trupei de vodevil. În al doilea său film, "Kid Auto Races at Venice" (1914), Chaplin a creat personajul care avea să-l facă faimos "Micul vagabond".

Vagabondul purta o şapcă, avea o mustaţă bine întreţi