La 80 de kilometri de Sibiu, istoria nescrisă a saşilor îl întâmpină pe vizitator la fiecare colţ. Comuna Biertan, unde la mijlocul secolului al XIII-lea s-au aşezat saşii, este printre puţinele aşezări unde istoria a rămas vie, ca rana deschisă a emigrării. Sursa: Oana Dan

Crista Richter şi soţul ei, Cristian Sencovici - ea săsoaică, el român - şi-au asumat misiunea de a ţine trează conştiinţa săsească în Biertan şi de a reînvia tradiţii şi reţete care au fost pe punctul de a se pierde în anii ’90, când, din cei 600 de saşi ai localităţii, 500 au plecat în Germania.

Cei doi au o pensiune în Biertan şi sunt ghizi pentru turiştii care vor să viziteze biserica fortificată, veche de şapte secole şi în care se îmbină stilul gotic cu cel renascentist. Printre informaţiile istorice despre saşi, ei strecoară amănunte despre drama emigrării şi dezrădăcinării prin care au trecut mii de etnici germani din România, odată plecaţi în Germania.

O scurtă istorie a saşilor din Biertan

În a doua jumătatea a secolului al XIII-lea, saşii au fost aduşi în zona Sibiului din două motive: pentru apărarea şi pentru civilizarea zonei. Aşa îşi începe Crista Richter povestea. E 26 iunie şi afară toarnă cu găleata. Crista ne-a avertizat că o să plouă până la jumătatea lui iulie. „E vina Sfântului Medar. Tradiţia saxonă spune că dacă pe 8 iunie, de ziua Sf. Medar plouă, aşa o ţine 44 de zile”.

Ne-am întâlnit în jurul prânzului şi Crista şi Cristian, intuind că am venit ca turiştii fără haine de ploaie, ne-au adus pelerine. Apoi ne-au invitat înăuntrul bisericii fortificate din centrul Biertanului. Ne-am aşezat pe băncuţele pluşate, în biserica hală, înaltă cât un bloc cu trei etaje. Cei doi, pe roluri, ne-au spus povestea saşilor din Biertan.

Primul val de saşi, maxim 1.000 de oameni s-au aşezat în zona Sibiului, iar al doilea val în zona Târnavelor. „Biertan este p