Pentru că, așa cum, de altfel, era de așteptat, acel ”Hai să renunțăm la țățisme” al lui Train Băsescu a făcut ceva valuri. Și pentru că îi datorez un răspuns lui Alin Fumurescu…

… Fumi, în primul rând greșești dându-i dreptate lui Traian Băsescu în acest caz pentru că pornești de la comentarea efectelor, nu a cauzelor. Înainte de a ajunge la reacția profesoarei din Dorohoi (apoi a localnicilor din Săucești) există niște premise.

În drept, încă de pe vremea romanilor, există un principiu: ”nemo auditur propriam turpitudinem allegans”. Conform acestuia, într-un proces, nimeni nu poate invoca în apărarea sa propria vină. Care este vina statului român (și, implicit, al lui Traian Băsescu, în calitate de reprezentant al statului român)?

Ca reprezentant al statului român nu poți invoca lipsa de educație a cetățenilor țării, atâta timp cât educația este un serviciu pe care statul român este obligat să-l asigure. Eu, tu sau oricine altcineva care nu este într-o funcție de decizie poate invoca această lipsă de educație (pentru că plătim taxe și impozite pentru asigurarea educației). Un reprezentant al statului român (în frunte cu președintele țării) nu poate, însă, să facă acest lucru. Pentru că și-au asumat funcțiile respective care, printre altele, presupun și crearea unui sistem educațional performant. De calitate. Faptul că sistemul educațional dă rebuturi (și rateuri) pe bandă rulantă este, în primul rând, o vină a statului care a creat și întreținut sistemul educațional. Așadar, lipsa de educație NU poate fi invocată de reprezentanții statului pentru a-i absolvi de vină.

Apoi, în discuția cu profesoara din Dorohoi (și în alte cazuri), Traian Băsescu a dat de înțeles că, în lipsa unor asigurări a bunurilor, statul român este exonerat de răspundere. Și că, oferindu-le materiale de construcții, statul român le face o favoare celor loviți de inunda