Că György Frunda are motive întemeiate să ciuntească Legea ANI e firesc. Sursa: EVZ

Într-o formaţiune perfect organizată, precum UDMR-ul, diviziunea muncii nu e vorbă goală: unii cu pădurile, cu afacerile, cu pământurile din fostul judeţ Trei Scaune şi "mesele" din jur, alţii cu intens coloratele capote de matadori ce ascund mişcările politicienilor-afacerişti şi averile lor colosale.

Dl Frunda s-a specializat în baletări pline de mister, asemeni interului rătăcitor din fotbalul de-acum câteva decenii. Dar itinerariile sale nu sunt niciodată parcurse la întâmplare. Soldat disciplinat, el scoate puşca din rastel doar atunci când înaltele comandamente de partid, de haită, de gaşcă o cer. Perfor man ţele sale sunt întotdeauna din categoria "punct ochit, punct lovit".

Ce-l împinge însă în luptă pe somnorosul Crin Antonescu? "Sărac şi cinstit", bugetar prin buzunarul căruia bate vântul, dl Antonescu ar fi trebuit să aplaude, nu să faulteze grosolan încercarea parlamentului de a repune în drepturi o instituţie vitală în lupta - pe care de altfel n-o mai duce nimeni - împotriva corupţiei.

Urechist şi amator, Antonescu preia şi amplifică aberaţiile lui Frunda. În viziunea liberalului roşu, improvizaţiile disperate ale udemeristului sunt "principii excepţional formulate".

În ce constă "excepţionalitatea" lor? Simplu (asta dacă reuşiţi să treceţi dincolo de şocanta lipsă de logică a textului şi de neruşinarea comparaţiilor aruncate la intimidare): "Cu declaraţiile de avere suntem în situaţia europeană. Chiar ale noastre vor fi mult mai publice decât ale domnului Barroso. Confidenţialitatea e pentru respectarea dreptului meu la imagine şi la viaţă intimă. Unde ne-am ascuns noi? Încă dacă respectăm principiile statului de drept nu aveam nici soţia în declaraţia de avere". Vă jur că n-am schimbat nici o literă! Să lăsăm deoparte