"Îl iubesc pe Chiriţă înainte de orice, pentru că spiritul lui n-ar putea să rămână măcar o secundă într-o colivie, fie ea chiar şi o colivie din zahăr colorat. Mulţi copii m-au întrebat dacă e adevărat că Titi Chiriţă, care, în mintea lor e rudă cu Karl May, locuieşte într-o moară aşezată lângă un castel. Vă spun tuturor că locuieşte într-un cireş" - Fănuş Neagu
Constantin Chiriţă s-a născut în 1925 la Vaslui, în localitatea Ibăneşti, fiul Clarei şi al lui Ion Chiriţă, învăţători. A urmat primele clase ale Liceului "Mihail Sadoveanu" din Galaţi, apoi s-a transferat la Bucureşti.
A frecventat cursurile Facultăţii Politehnice din Bucureşti, pe care nu a absolvit-o, apoi s-a dedicat ziaristicii şi literaturii. A fost redactor al ziarului Scânteia, a debutat ca romancier în 1949, fiind puternic inspirat din realismul socialist al timpului.
Romantismul scrierilor sale este însă sincer şi naiv. Pe vremea când scria la "Scânteia" a fost trimis pe şantierul Bumbeşti-Livezeni, unde, pentru a-şi scrie articolele, a muncit cot la cot cu ceilalţi angajaţi. Experienţa vieţii pe şantier i-a animat primele scrieri.
Avea 20 de ani, iar despre perioada aceea, pe care a numit-o "cea mai romantică epocă a comunismului pe pământ românesc", avea să-şi amintească în următorii termeni: "Mă luam la întrecere cu ei. Cine rezistă mai mult la dogoarea oţelului? Cine are curaj să sară peste laminoare, când orice mişcare greşită poate să te prefacă în oţel? Dormeam împreună, stăteam de vorbă ore întregi, beam nenumărate halbe de bere. Muncitorii de atunci au fost cea mai importantă descoperire a vieţii mele". Credea că poţi să fii scriitor angajat, poţi să fii în slujba celor mai nobile idei, dar, dacă nu eşti un adevărat artist, totul e degeaba.
A scris memorabilul roman "Cireşarii" în care ideile sale des
