Economia mondială se află în primele faze ale celei de-a treia depresiuni cu care s-a confruntat omenirea, crede laureatul premiului Nobel, Paul Krugman, într-un editorial publicat de New York Times.
Reputatul economist acuză „ortodoxia bugetară“ de care dau dovadă în special liderii europeni şi care nu va servi decât la intrarea economiei mondiale într-un lung proces de deflaţie.
„Recesiunile sunt comune; depresiunile sunt rare. Din câte ştiu eu, au existat doar două perioade care au fost descrise drept depresiuni: anii de deflaţie şi de instabilitate care au urmat Panicii din 1873, şi anii de şomaj în masă, care au urmat crizei financiare din 1929-1931“, scrie Krugman.
El reaminteşte că nici Lunga Depresiune din secolul XIX şi nici Marea Depresiune din secolul XX nu au fost marcate de un declin economic permanent, ci, din contră, au existat în ambele cazuri perioade de creştere - după care au urmat noi căderi.
„Mă tem că ne aflăm acum în etapele timpurii ale celei de-a treia depresiuni. Va semăna, probabil, mai degrabă cu Lunga Depresiune decât cu Marea Depresiune, mult mai severă. Dar costul - suportat de economiile lumii şi, în cele din urmă, de milioane de vieţi ruinate de lipsa locurilor de muncă - va fi imens“, crede Paul Krugman.
„Obsesia inflaţiei“
El subliniază că a treia depresiune va reprezenta un eşec al politicii, pe fondul „obsesiei“ inflaţiei care bântuie guvernele din întreaga lume, determinându-le să predice măsuri de austeritate.
„În 2008 şi în 2009 se pare că am tras lecţiile necesare din istorie. Spre deosebire de predecesorii lor, care au majorat rata dobânzii în faţa crizei financiare, liderii actuali ai Federal Reserve şi Băncii Centrale Europene au redus drastic ratele şi au sprijinit piaţa creditării. Spre deosebire de guvernele din trecut, care au încercat să-şi echilibreze bugetele în fa
