Îi vezi rătăcind, căutând un loc din care să nu fie alungaţi. Este vorba despre oamenii străzii, asistaţii social care nu au un adăpost şi nu-şi găsesc locul. Cei mai norocoşi dintre ei înoptează în Centrul Social de Găzduire în Regim de Urgenţă, de pe Râmnicu Sărat. Pentru 81 de persoane, centrul înseamnă „acasă", iar administratorul le este ca un tată.

„Iarna, creşte numărul asistaţilor şi vara scade, însă anul acesta numărul lor nu a scăzut, chiar dacă am ieşit din iarnă. Este şi criza financiară un factor care influenţează stabilitatea numărului de asistaţi", ne spune Marin Bilan, administratorul Centrului Social de Găzduire în Regim de Urgenţă.

Haine pe datorie

Aici am întâlnit-o pe Aniţa, o tânără de 25 de ani, volubilă şi cu o atitudine băieţească. „Pantalonii şi bluza mea sunt Playboy", explică ea. Mai mult, arată cu degetul spre pantalon, bluză şi şapcă şi spune cu mândrie că le-a luat pe datorie.

De altfel, Aniţa Oprea poartă doar un cercel, şi asta nu pentru că nu ar avea o pereche, ci pentru că „aşa e la modă".

Dincolo de toate acestea, are o poveste cutremurătoare. Cu privirea pierdută, tânără povesteşte: „Am fost bătută, violată şi sechestrată chiar în ziua de Paşti". Nu îşi aminteşte detalii și nici nu vrea să facă eforturi. „Eram undeva prin Obor. Apoi, şi-a făcut milă de mine şi m-a luat de pe stradă familia Gheorghe", spune resemnată Aniţa.

„Uite cine e tata!"

Aniţa povesteşte că s-a născut la Spitalul nr. 1 din Galaţi. Şi atât. Chiar spune: „Am mintea desfăcută. Nu o am întreagă".

Dacă o întrebi de părinţi se încruntă şi refuză să vorbească despre ei: „Mama m-a abandonat la naştere. A fugit din spital de lângă mine. Nu mă interesează de părinţii mei şi nu vreau să-i cunosc".

„Uite cine e tata", spune, aratând cu degetul spre administratorul centrului.

„Avem cazuri de asistaţi