În cadrul unui program experimental în Afganistan, echipe de antropologi şi experţi în ştiinţe sociale lucrează alături de militari pentru a ajuta la câştigarea campaniei. Pare o idee strălucită, dar va reuşi să schimbe cursul războiului?

Cu câteva săptămâni în urmă, Patrick Carnahan se afla în patrulare alături de câţiva puşcasi marini. Mergeau din locuinţă în locuinţă, în încercarea de a interacţiona cu populaţia afgană. Era singurul american fără armă. Nefiind militar, cu un background în ştiinţe sociale, rolul său era acela de a-i ajuta pe soldaţi să înţeleagă mai bine dinamicile culturale, reţelele sociale şi de putere locale. Scopul său principal era unul singur: găsirea unei metode de îndepărtare, de scurtcircuitare a legăturilor dintre civili şi insurgenţa talibană.

Patrick Carnahan, personajul central din reportajul realizat de revista Time, devine simbolul unui controversat program finanţat de armata SUA, care îşi propune crearea unor echipe mixte formate din militari şi antropologi.

Susţinătorii experimentului consideră că expertiza acestora din urmă îi va ajuta pe militarii armatelor occidentale, să se orienteze mai bine într-o cultură straină. Pe fond, rolul lor este asemănător unor busole culturale care să îi ajute pe militarii profesionişti să navigheze într-o civilizaţie necunoscută.

De-altfel, antropologii sunt cei mai în măsură să cartografieze legăturile organice, reţelele de putere şi structurile de legitimitate şi de loialitate de la firul ierbii. Ei pot identifica cel mai bine liderii formali şi informali ai comunităţilor locale, dar şi proiectele necesare pentru a crea o masă critică de susţinere pentru un program care doreşte marginalizarea influenţei talibane.

O misiune necesară

Ideea angajării de antropologi, nu este nici pe departe nouă. Încă din 2005, în plin impas al ră