(acest dialog este real, s-a “desfasurat” la inceputul saptamanii trecute, intre mine si prietena mea “corporatista”)
-E, hai, povesteste-mi cum e! Cat a trecut de cand faci cursurile astea? O luna, nu? Esti geniala, sunt asa de mandra de tine. O sa te mai “incalzesti” si tu cu ocazia asta!!
-Fata! Esti dusa! Ma duc acolo sa slabesc, nu vezi cat m-am facut? Nu mai incap in nici o fusta, mi-e groaza sa plec in vacanta luna viitoare!.
-Ceeee??? Te-ai inscris la cursuri de tango argentinian sa slabesti doar? Te-ai bagat intr-o treaba asa necuviincioasa, nerusinata si senzuala, doar ca sa slabesti? Cine e mai dusa dintre noi doua? Tu sau eu? Tu atat intelegi din locul ala unde te duci sa dansezi seara? Ca vrei sa slabesti?
-Auzi? Ai o problema sexuala? (de fapt, admit, ea a fost mult mai directa, mi-a spus ceva ce incepea cu “esti ….”, insa mi-a sunat atat de rau si mi-a cazut atat de prost, incat n-am chef sa scriu acum cum mi-a zis) Du-te si rezolva treaba! Ce tot visezi acolo? Ce pasiune, ce “nerusinare”?? Fata, e doar un dans , e doar un tango!
Nu. Nu e doar “un dans”. Deloc. Tangoul argentinian nu e doar “un dans”. Nu e numai o ocazie de a-ti imbunatati pozitia, (ca femeie) sau a-ti ridica privirea indraznet, atunci cand ai probleme cu emotiile, stapanirea de sine, timiditatea. Sau nu e numai un prilej de a arde niste calorii mai “altfel”, fentand sala de sport, unde vezi lume transpirata, disperata sau incrancenata in lupta cu kilogramale care nu se mai dau duse.
Tangoul argentinian este o poveste. Este o poveste care incepe (poate) rabdator, empatic, timid, usor, inainteaza spre indraznet, atragator, ferm, sincer si poate culmina cu momente pasionale, agresive, brutale, sau (dap, sa nu va mire!) chiar sordide, cu adevarat sordide.
Tangoul argentinian nu e orice dans. E o oportunitate de a invia, de a renaste, de a in