Traian Băsescu a îmbrăcat ţinuta de tătuc şi a coborât printre sinistraţi.
A fost deopotrivă părinte critic şi părinte hrănitor, aşa cum le place alegătorilor lui neajutoraţi şi revendicativi. I-a certat când au cerut ca statul să le construiască noi locuinţe, le-a reproşat că pleacă urechea la minciunile televiziunilor, i-a îndemnat la muncă pentru comunitate şi la solidaritate şi i-a cerut unei femei din Dorohoi care se plângea de lipsa banilor "să termine cu ţăţismele".
Dar le-a promis bunilor votanţi din Săuceşti şi Dorneşti că va supraveghea personal construirea digului, respectiv a podului rupt de viitura de pe râul Suceava, şi că va lua bani de la parlamentari "să dea la lumea asta amărâtă", cum i-a cerut o femeie din zonă. Traian Băsescu a fost exact aşa cum poporul infantilizat de comunism aşteaptă să-i fie conducătorul: aspru, dar bun, şi cu biciul, şi cu zăhărelul.
Cu ce ne ajută pe noi, câteva milioane de locuitori ai acestei ţări, că preşedintele României va fi şef de şantier la Săuceşti şi Dorneşti? Cu nimic. Vizitele de lucru ale guvernanţilor în casele inundate pot cel mult să impulsioneze, temporar, acţiunea autorităţilor locale şi să emoţioneze victimele că un domn sau o doamnă din Capitală se îngrijeşte de necazurile lor.
Altfel, îi încurajează pe oameni să stea şi să aştepte, stimulează acea mentalitate păguboasă pentru noi toţi, că sediul responsabilităţii pentru tot ceea ce ni se întâmplă e undeva la Bucureşti, de unde vine, uneori, şi salvarea.
La un post de televiziune mai nou trecut la index de Traian Băsescu, respectiv la OTV, un băiat de 13-14 ani povestea unui alt mare viitor politician al patriei, Dan Diaconescu, că, deşi avertizaţi că vine apa mare, sătenii cu tractoare şi maşini prin curţi erau la crâşmă, în loc să-şi sufle mânecile şi să care saci cu nisip pentru întărirea digului. M
