Rafael Nadal a cucerit ieri pentru a doua oară în carieră titlul la Wimbledon, el dominînd clar finala cu Tomas Berdych, 6-3, 7-5, 6-4. Spaniolul e neînvins din 2007 pe iarba londoneză, cînd pierdea în ultimul act, după cinci seturi, în faţa lui Roger Federer.

Lucrurile bune s-au întors grămadă în viaţa lui Rafa Nadal. Ce diferenţă faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, cînd îl chinuiau genunchii, cînd părinţii se despărţeau, cînd încrederea îl părăsise! Acum, la 24 de ani, e iar puternic, sigur pe el, o teribilă ameninţare pentru adversari. E numărul unu mondial poate cu mai multă autoritate, cu o mai pregnantă dominare decît în 2008, cînd ajungea în premieră în vîrful ierarhiei. E acelaşi Rafa şi totuşi altul. Ce a fost rău a rămas în urmă. Asta nu înseamnă că nu va mai suferi în viaţă, însă, în momentul acesta, are toate motivele din lume ca să fie fericit.

Revenit la bal

Ieri a disputat a patra finală consecutivă la Wimbledon. În prima, cea din 2006, n-a avut nici o şansă contra lui Federer. La următoarea, în 2007, l-a împins pe maestrul elveţian în cinci seturi. În 2008, l-a învins, un 9-7 în decisiv halucinant, încheiat în crepusculul zilei. Anul trecut s-a uitat la televizor la Federer-Roddick, 16-14 în setul al cincilea, stînd pe canapea la el acasă, în Manacor.

Acum a revenit în ultimul act, unde l-a întîlnit pe Tomas Berdych. Cehul era omul de bătut, după ce îi eliminase pe Federer şi Djokovici, însă Nadal nu l-a lăsat să repete isprava. A fost din nou la un nivel formidabil de concentrare, cu simţurile în alertă, pregătit să joace şi trei seturi, dar şi cinci. A ştiut cînd să forţeze. A dominat psihic, în primul rînd.

La final, s-a trîntit pe iarbă. După ce l-a salutat pe Berdych, a făcut o tumbă, varianta veselă a plonjonului în zgură şi în plîns de la Roland Garros. În tribună, priete