Mircea Deaca mi-a incredintat un nou text de-al lui. O analiza pe “textul” debitat de OTV.

“De la Elodia la Presedintie

In aceste zile atat canalul de televiziune OTV cat si proprietarul si principalul producator al emisiunilor au devenit subiecte de interes.

OTV este un gen discursiv. Si, ca atare, el are o serie de reguli de fabricare si de elemente stilistice clar definite. Vorbim aici de o stilistica si de o retorica particulara care a dobandit, in ani, un caracter de gen discursiv si o pozitionare marketing clara (a devenit o marca pentru un public definit). Pusa in alti termeni propozitia ca OTV nu este jurnalism media intretine o idee falsa. OTV este un jurnalism media cu caracteristici proprii care nu se afla in centru categoriei numita generic jurnalism.

Sa vedem cateva din trasaturile definitorii ale acestui gen tv-media. El este un tip de discurs excesiv realizat prin amplificarea informatiei, prin demultiplicarea cartuselor de informatii (fixe sau mobile : scroll-ul). Emisiunea OTV pare deseori – prin exagerarea unor dispozitive audio-vizuale utilizate pe alte canale tv – prin demultiplicarea ecranelor, a ferestrelor de imagine-sunet – o simpla parodie a media tv. Se aseamana din acest punct de vedere cu acele pagini publicitare de ziar unde se cumuleaza inserturile in dezordine pe formate cat mai diverse.

OTV nu e interesat de stiri, ci de spectacularul dialogului despre un eveniment. Si mai ales de spectacolul dialogului pe marginea unui eveniment aflat off-cadru. Chiar si reportajele la fata locului devin spectacolul unui interviu sau al unui dialog. Discutia in contradictoriu despre un fapt ori un eveniment aflat in alta parte devine centrul de interes al acestui gen de talk-show. Invitatii nu sunt experti in domeniul luat in considerare – subiectul emisiunii -, ci pseudo-experti. OTV face astfel parodia talk