În timp ce China stimulează activitatea economică globală, pasivitatea germană provoacă efecte de bumerang. Hu Jintao a înţeles că bunăstarea Chinei depinde de restul lumii, pe când Merkel şi-a izolat ţara de criza care-i macină pe vecini.

Suntem obişnuiţi să auzim că din cauza salariilor mici, China exercită o presiune asupra competitorilor săi şi chiar contribuie la şomajul din restul lumii. China este de asemenea acuzată că ţine artificial jos valoarea monedei sale, pentru a-şi ieftini exporturile şi pentru a face importurile neatractive pentru clienţii chinezi.

Sunt de asemenea cunoscute autoritarismul Chinei, violarea drepturilor omului, furtul de proprietate intelectuală, prietenia cu tirani dispuşi să alimenteze cu materii prime; şi sprijinul Beijingului pentru regimurile din Coreea de Nord şi Burma. Dar trebuie să admitem că în criza actuală, Republica Populară Chineză a fost un actor global serios, responsabil şi competent, pe când Germania n-a prea fost.

Ajutorul chinezesc

Milioane de oameni din toată lumea şi-au păstrat joburile graţie politicilor economice ale Chinei, în timp ce alte milioane din Europa şi din alte părţi nu pot găsi un loc de muncă din cauza politicilor economice ale Germaniei. China a devenit motorul economiei mondiale.

Atunci când cea de-a doua economie a lumii creşte cu 10% pe an, ridică cu ea multe alte ţări. Datorită Chinei, criza economică nu a avut consecinţe mai rele în America Latină şi în restul Asiei. Economia mondială creşte anual cu 4%, dintre care 1% se datorează numai Chinei.

Beijingul nu dăunează

Hu Jintao şi guvernul său au reacţionat prompt şi efectiv la criză. În 2009, au aprobat un pachet de stimulare economică de 568 de miliarde de dolari. Când au văzut în 2010 că economia mondială este încă anemică, au apăsat pe acceleraţie şi au sporit creditul disponibil. Beijingul nu numai