Priviri încruntate, claxoane stridente, dublate de înjurături, lume mereu grăbită, umeri gârboviţi. Este de ajuns să aruncaţi o privire pentru a vedea toate acestea, fie că vă aflaţi în maşină, fie la mall, fie pur şi simplu pe stradă. Criza economică pare că a muşcat adânc din umanitatea noastră, dar, paradoxal, o altă criză peticeşte găurile adânci lăsate de aceasta.
Până să avem o Catedrală a Mântuirii Neamului care să stea dig în calea tuturor puhoaielor, inundaţiile au scos la suprafaţă rezerve de bunătate ale oamenilor. M-a impresionat un caz de la Dorohoi, când un om simplu a donat o casă, “moştenire a soţiei”, unei familii de sinistraţi. Apoi, un pompier a plecat cu maşina proprie pentru a salva o familie din calea apelor. Operaţiunea a reuşit, dar maşina a ajuns la fiare vechi. A rămas leasingul, salariul diminuat cu 25% şi soţia care se pregătea să plece la muncă în Italia.
Şi teledoanele televiziunilor au demonstrat că nu ne-a dezumanizat încă definitiv criza economică, deşi peste un an primarii vor fi la fel de incompetenţi, digurile la fel de mici, iar cei mai bătrâni oameni din sat se vor mira cu aceeaşi naturaleţe în faţa microfoanelor: “De când sunt eu, nu am văzut aşa ploi prin părţile astea!”
Inundaţiile din Moldova nu i-au lăsat indiferenţi nici pe românii din diaspora, parcă pentru a combate clişeul conform căreia românii din afara ţării sunt dezbinaţi. O demonstrează mailul următor.
Buna ziua, dragii mei!
Numele meu e Simina S. Locuiesc de 9 ani in Portugalia. In momentul de fata am o viata respectabila (daca ii pot spune asa). Am un restaurant italian in Sintra,(Lisabona) iar personalul care lucreaza cu mine e in cea mai mare parte roman. Ieri una dintre fete care e din Moldova a venit cu ideea de a-i ajuta si noi cu ce putem pe sinistratii din Moldova (la nivelul restaurantului). Cum am foarte multe con
